Livrare preparate în Alexandru cel Bun, Iași

Hummus cremos, guacamole, ouă fierte și lipie. Ușor doar cu numele.

Două ochiuri moi, kaizer pe grill, feta, roșii, pâine prăjită cum trebuie.

Mămăliguță, brânză de vaci, smântână, cârnăciori. Bunica aprobă din prima.

Foietaj, scrob moale, bacon, cremă de brânză. Rucola e pentru conștiință.

Ouă poșate pe iaurt cu usturoi, unt cu boia. Istanbul, cu livrare în Iași.

Omletă pufoasă, slăninuță, telemea și ceapă roșie marinată. Ca la bunica.

Brânza se întinde, sosul e dulce-picant. Nu le împarți cu nimeni.

Bruschete cu roșii, hummus, salată de vinete. Greu de ales cu care începi.

Roșii cherry, kalamata și busuioc, peste brânza abia scoasă din cuptor.

Cartofi, mazăre și morcovi în borș acrișor, cu leuștean verde la final.

Trei feluri de ciuperci și tarhon. Crutoanele doar plutesc deasupra.

Catifelată, cu oregano și crutoane. Roșiile n-au știut că pot atât.

Feta din belșug, măsline negre, roșii cherry și tzatziki făcut de noi.

Fără scurtături: vinetele coapte de noi, maioneza bătută de noi.

Cremoasă, cu mujdei serios și ceapă lioneză. Pâinea prăjită face restul.

Năut, tahină și usturoi, făcute cremă. Lipia prăjită e lingura oficială.

Ciuperci și mozzarella topită peste pui și cartofi. Viena ar aproba.

Piept de pui pe piure, sos alfredo cu ciuperci, parmezan fără zgârcenie.

Orez cu unt, piept suculent și sos teriyaki dulce-picant.

Îmbrăcat în prosciutto, cu cheddar ascuns. Sosul de ciuperci face restul.

Piept fraged sous-vide, rucolă, cherry dulci și parmezan pe deasupra.

Afumătură, varză murată, smântână, mămăliguță. Ardeiul iute, din oficiu.

Rețeta bunicii, porție de adult. Sosul se adună până la ultima lingură.

Porc, cârnați afumați, mămăligă, ou ochi și burduf. Moldova pe farfurie.

Carnea cade de pe os. Usturoiul își face treaba. Murăturile taie tot.

Carne fragedă, sos BBQ lipicios, cartofi copți și coleslaw crocant.

Rețetă veche: păstrăv rumenit, mămăliguță și mujdei. Nu s-a plâns nimeni.

Zeamă aprigă cu vin alb, roșii cherry și mujdei. Mămăliguța adună tot.

Șalău în crustă de panko, cartofi crunch și tartar. Londra poate aștepta.

File fraged, piure catifelat de mazăre și sos tahină cu nucă deasupra.

Năut prăjit cum trebuie, dippers, tabouleh cu rodie și sos tahină.

Urechi de lemn, sweet chilly și ardei iute. V-am avertizat din titlu.

Mămăligă caldă, hribi și gălbiori, tofu afumat și mujdei care nu se scuză.

Cu ulei de măsline și ierburi de Provence. Vacile nu au fost implicate.

Bacon, ou și parmezan, într-un sos mătăsos care dispare primul.

Pui și roșii cherry, prieteni vechi. Busuiocul doar oficializează relația.

Creveți în sos cremos cu vin alb, usturoi și parmezan la final.

Patru brânzeturi topite împreună. Niciuna nu s-a plâns de aglomerație.

Crocant, cartofi crunchy. Castraveții aromatizați? Detaliul care contează.

Amestec de vită și porc, făcut la noi. Un mic, dar cu personalitate mare.

Frecată cu paprika afumată, muștar și usturoi. Suculentă exact cât trebuie.

Doar sare, piper și grătar încins. Restul e treaba puiului.

Pui în crustă crocantă. Se aude când muști. Ăsta e semnul bun.

Zero oase, toată carnea. Cineva a făcut treaba grea în locul tău.

Piept de pui în crustă aurie. Clasicul care nu dezamăgește niciodată.

Înveliș crocant, pui suculent. Greu să te oprești la una.

Sare, piper, ulei de măsline. Atât îi trebuie unui cotlet bun.

File alb, delicat, pe grătar sau prăjit. Tu alegi, el iese bun oricum.

Crocanți afară, pufoși înăuntru. Clasicii nu se demodează.

Aurii, tăvăliți prin tot ce e bun. Frații lor simpli sunt geloși.

Fiert în supă, nu în apă. Cu unt și pătrunjel. Da, se simte diferența.

Cu unt și mărar, ca la țară. Nu i-am schimbat nimic. N-aveam de ce.

Fin și untos, cu usturoi discret și mărar proaspăt. Ca acasă, doar că azi.

Colțuri rumene, sare, atât. Uneori simplu e cel mai bun plan.

Călite încet cu ceapă dulce și usturoi care se simte, nu se ascunde.

Crocanți pe dinafară, pufoși înăuntru, doar cu sare. Exact cum trebuie.

Parmezan, usturoi și pătrunjel. Varianta simplă are acum un complex.

Dovlecei, vinete și ardei cu urme de grătar, stropite cu ulei de măsline.

Bacon, ceapă, ardei și usturoi peste cartofi rumeni, pătrunjel la final.

Frunze crocante, castraveți și roșii proaspete, legate cu vinegretă ușoară.

Simplă și crocantă, doar cu vinegretă. Clasicele nu au nevoie de artificii.

Crocantă, mov, cu vinegretă. Culoarea e de la natură, nu de la noi.

Acri exact cât trebuie, murați tradițional. Se înțeleg cu orice friptură.

Varză, maioneză de casă și mujdei. Americanii n-au pus usturoi. Noi da.

Dulceața ardeiului copt, ceapă roșie și verdeață. Simplu și cinstit.

Acrișori și crocanți, în oțet. Partenerul tăcut al oricărei fripturi.

Smântână din belșug, dulceață și fructe. Desertul care nu se împarte.

Banane și Nutella, împachetate cald. Combinația nu a pierdut niciodată.

Pufoși, cu smântână rece și Nutella. Desertul național, upgradat.

Porție zdravănă, aburindă, gata să adune tot sosul din farfurie.

Se pune lângă ciorbă. Restul e curaj.

Prăjit în mălai sau pe grătar. Peștele nu se ceartă, tu alegi.

Aluat pufos, mozzarella topită, în cuptor cu foc până prinde crustă.

Coaptă, dulce, cuminte. Hreanul are alt plan.

Aurie și crocantă. Cineva trebuie să adune sosul din farfurie.

Crustă crocantă, cașcaval care se întinde. Cartofii și salata asistă.

Două ouă, ciuperci, ardei, mozzarella. Ține până la prânz.

Pâine crocantă, roșii zemoase, usturoi și busuioc, ulei de măsline.

Afumate cum trebuie, cu piure țărănesc și mujdei care nu iartă.

Aripioare glazurate, piure cu unt și bacon. Lucioase exact cât trebuie.

Coaptă azi la noi. Rupi un colț de probă și dispare jumătate.

Vampirii ne ocolesc. Cartofii ne caută.

Nume de războinic, misiune simplă: să nu scape niciun cartof.

Maioneza care și-a găsit vocația: cartofii prăjiți.

Pentru cei care înmoaie tot. Vă vedem. Vă respectăm.

Întâi dulce, apoi picant. Exact în ordinea asta, de fiecare dată.

Afumat și dulceag, clasicul care nu dă greș. Cartofii îl cer pe nume.

Roșii, busuioc și fulgi de chilli. Picant cât trebuie, nu cât să regreți.

Gorgonzola și gran cucina. Pentru cei care nu glumesc cu brânza.

Maioneză cu capere, castraveți și usturoi. Acrișor cu personalitate.

Usturoi, ulei și sare. Zero compromisuri, se simte de departe.

Doar smântână. Atât. Unele lucruri nu au nevoie de ajutor.

Maioneză, ketchup, brandy și mentă. Singurul sos cu viață de noapte.

Iaurt grecesc, castraveți verzi, mentă și un mujdei care nu se ascunde.

Pulpă de roșii, oregano, busuioc. Extra sos, zero judecată.

Crocanți afară, suculenți înăuntru, sos dulce-picant. Dispar repede.